Sfaturi privind ingrijirea la domiciliu a pacientilor PostAVC

O importanta parte din recuperarea pacientului care a suferit un AVC se desfasoara la domiciliu. De aceea este important ca atat el cat si familia sa cunoasca o serie de recomandari pentru o reabilitare cat mai rapida si mai confortabila intr-un mediu familiar care sa completeze etapele de recuperare din institutiile specializate.

Masuri pentru cresterea gradului de independenta a pacientului cu AVC

Exista o serie de masuri ce pot fi aplicate la domiciliu pentru a creste gradul de independenta al pacientului cu AVC: folosirea hainelor cu deschidere in fata, cu un numar mai mari; inlocuirea nasturilor cu velcro; inlocuirea pantofilor cu sireturi cu unii cu elastic sau velcro; covorase aderente in baie; manere la iesirea din cada si langa toaleta; inaltator pentru adaptarea scaunului de toaleta;  mutarea intrerupatoarelor la o inaltime adecvata unei utilizari facile. Pentru bucatarie se pot procura feliatoare ce se folosesc cu o singura mana, tacamuri cu manere ingrosate, farfurii cu ventuze sau suprafete aderente, farfurii mai adanci pantru a retine mancarea. Pentru ingrijire personala se pot folosi suporturi pentru uscatoarele de par, dispozitive pentru dozat pasta de dinti, unghiere cu suport fix si multiple alte ustensile cu manere adaptate.

Asezarea in pat a pacientului PostAVC

Avand in vedere ca pacientul care a suferit un AVC mentine destul de mult timp o pozitie fixa, posturarea lui este foarte importanta: partea paralizata va fi la marginea de acces a patului (la urcat si coborat din pat). Patul va fi asezat in asa fel in camera incat pacientul sa priveasca peste partea paralizata pentru a urmari activitatea din camera (deschiderea usii, televizorul etc). Atunci cand pacientul primeste ajutor de la o alta persoana, abordarea lui va fi facuta dinspre partea paralizata. Patul va avea o inaltime potrivita pentru a usura transferul pacientului pe scaun sau ridicarea lui din pat.

Mobilitatea mainii

Pentru a preveni blocarea mobilitatii umarului de partea paralizata se va folosi o perna  care sa mentina bratul la distanta de trunchi sau se va pozitiona mana sub cap. Se va aplica o atela simpla sau orteza care sa tina mana paralizata cu articulatia pumnului usor spre spate, cu degetele intinse si degetul mare departat.  Pentru a evita edemul mainii, se vor mentine mana si antebratul ridicate pe o perna. De asemenea, menbrul inferior paralizat va fi intins, cu piciorul pozitionat in unghi drept fata de gamba.

Schimbarea pozitiei pacientului in pat – necesara la fiecare 2-3 ore

Pozitia pacientului in pat se va schimba la fiecare 2-3 ore pentru prevenirea aparitiei escarelor si constientizarea jumatatii paralizate de corp pe care bolnavul o ignora frecvent. De cateva ori pe zi, cu ajutorul unui membru al familiei se vor face mobilizari, executand toate miscarile fiziologice, pe toata amplitudinea lor, in toate articulatiile membrelor paralizate. Atunci cand se poate, pacientul se va ajuta de partea sanatoasa pentru a-si mobiliza singur partea paralizata. Se pot folosi placi alunecoase pentru a favoriza miscarea. Nu se vor neglija membrele sanatoase a caror mobilitate si forta musculara trebuie mentinute pentru ca vor avea un rol crescut de compensare a jumatatii paralizate.

Combaterea rezistentei la miscare (spasticitatea)

Spasticitatea (rezistenta opusa la miscare) va fi combatuta prin aplicarea de caldura (perna electrica, saculeti cu sare) sau masaj bland cu un calup cu gheata pe musculatura afectata. In pozitia ridicat in picioare spasticitatea membrului superior se accentueaza, motiv pentru care se prefera pozitia intins in pat pentru mobilizarea mainii. Frigul, starile emotionale sau stresul sunt alti factori care pot creste rezistenta la miscare, motiv pentru care se va evita mobilizarea in astfel de momente.

Etape inainte de reluarea mersului

Desi dorinta de a merge din nou este foarte pronuntata atat la pacient cat si la apartinatori, exista o serie de etape prin care se trece inainte de reluarea mersului: sezand cu picioarele intinse pe pat, sezand la marginea patului cu durata progresiv crescuta de la 2 la 30 de minute. Abia apoi pacientul va fi ridicat in picioare langa pat, tot progresiv. Cand poate sta in picioare fara sa oboseasca minin 10-15 minute si poate efectua pasi in 3 directii se poate incepe antrenamentul mersului. Se incepe cu mers intre bare paralele, cu ajutorul bastonului cu 4 puncte de sprijin, baston cu un singur varf. Urcatul scarilor se va face cu piciorul sanatos, cel bolnav langa si reia, iar coboratul intai cu piciorul bolnav, cel sanatos langa apoi trece la urmatoarea treapta.

Reeducarea simturilor

Pentru reeducarea sensibilitatii (a simturilor) se incepe prin antrenarea sensibilitatii la presiune-durere. Pacientul priveste locul unde presam sau intepam pielea, iar pentru comparare se va stimula in acelasi mod zona corespondenta a membrului sanatos. Cu timpul exercitiile se vor executa pacientul avand ochii inchisi si incercand sa explice ce si unde a simtit. Simtul termic se antreneaza initial folosind atingerea cu un calup de gheata, apoi si cu un recipient cu apa fierbinte pana cand pacientul poate distinge diferente termice tot mai mici. Identificarea prin palpare a obiectelor se va antrena utilizand o gama variata de obiecte pe care, cu ochii inchisi, pacientul incearca sa le descrie si sa le recunoasca in 60 de secunde, apoi deschide ochii pentru verificare. Se incepe cu obiecte mari, grele si aspre si se trece treptat spre unele mici, usoare si fine. Exercitiul nu se prelungeste mai mult de 5-10 minute deoarece este foarte obositor, dar se reia de cateva ori pe zi.

Pentru ameliorarea tulburarilor de vedere se pot face urmatoarele exercitii: un creion pozitionat la 45 cm in fata ochilor pacientului se misca de la stanga la dreapta si de sus in jos in timp ce pacientul, cu capul in pozitie fixa, il urmareste cu privirea. Apoi: creionul se indeparteaza si se apropie de nasul pacientului in timp ce acesta il urmareste cu privirea. Ochii ar trebui sa priveasca tot mai spre interior pe masura ce creionul se apropie. Daca unul dintre ochi nu priveste intern, se va acoperi ochiul care priveste spre interior si se reia exercitiul cu ochiul deficitar. Ulterior se poate desena jumatate de obiect sau forma geometrica si ruga pacientul sa completeze desenul. In fazele mai avansate ale recuperarii se pot face puzzle-uri cu numar crescator de piese sau forma cuvinte cu piesele de scrabble.