Petru era profesor de matematica, toata viata fusese pasionat de cifre

2012-noiembrie

Petru era profesor de matematica, toata viata fusese pasionat de cifre. Mai avea o pasiune: creierul uman. Îl fascinau procesul de gandire și conexiunile intre idei. Se intreba mereu cum de reusisera oamenii din vechime sa faca teoreme matematice care sunt si azi aplicabile…

Doar ca acum Petru, care avusese un accident vascular cu hemiplegie dreapta, se zbatea in tenebrele nevorbirii, care ii furase dreptul de a comunica. Era foarte greu pentru el, gandea, intelegea dar nu putea vorbi. Parca era captiv in propria minte, cate ar fi vrut sa spuna, dar nu reusea…

Trecuse peste o luna de la accidental vascular. Fusese internat in Sectia de Neurologie trei saptamani  apoi plecase acasa. A primit tratament, a stabilit o comunicare nonverbala cu familia, prin mimica. Asa au mai trecut inca doua saptamni. Peste cateva zile urma sa se interneze la Recuperare, unde va incepe sa invete sa stea in picioare, sa mearga si cine stie, poate va reusi sa vorbeasca.

Acum este internat de cateva zile si a primit un Abecedar din care e rugat sa citeasca vocale si silabe simple. Aparent e usor, a reusit sa spuna ,,ma, ta, pa, ba„, dar inca nu poate sa le cupleze intre ele, dar el incearca mereu. Azi trebuie sa spuna ,, a-pa„. Cand a venit doctorita la vizita, a reusit sa spuna soptit ,,pa-pa„. E un inceput. Altfel, a invatat sa se ridice in picioare, lucru de care e foarte mandru. Dar tot inchis in lumea lui a ramas. Ar vrea sa fie mai tanar, poate recuperarea ar fi mai usoara. Uite ca si asa, dupa doua saptamani de recuperare a inceput se ridice supravegheat, sustinut din cand in cand. I-a fost prezentata o logopeda care sa il ajute sa vorbeasca si cu care va trebui sa pastreze legatura.

2013-martie

Au trecut cam 4 luni de la prima internare la recuperare, Petru a facut progrese, merge mai sigur cu bastonul, chiar si cu mana dreapta incepe sa faca miscari simple.

Doctorita i-a dat din nou Abecedarul si s-a asezat pe scaun sa il asculte. Cat il enerveaza sa fie elev, dar ea nu pleaca pana nu il aude cum vorbeste. Incepe sa citeasca cuvinte simple, inca nu reuseste sa spuna o propozitie. Of, daca ar sti ei cate gandeste si cate ar vrea sa le spuna! Acum inca ceva nou, vrea sa il forteze sa tina in mana un pix, sa faca linii si cercuri, prea de tot!!!

Doua saptamani Petru a muncit si cu recuperarea, si cu vorbitul, si cu scrisul. Liniile sunt cam strambe, cercurile cam sugrumate, dar munceste, are tema in fiecare zi. De loc nu e lasat in pace, e ascultat ca la scoala.

2013 iulie

A venit caldura, Petru a vrut sa plece undeva unde e mai racoare, asa ca a ales sa faca o etapa de recuperare la Covasna, unde e un spital de recuperare. A facut si plimbari mici, iar zona e foarte frumoasa. S-a simtit bine acolo, si-a facut temele pe caiet, a reusit sa scrie cuvinte simple, cam urate, si propozitii scurte. E mai usor acum ca reuseste sa deschida o cale de comunicare prin scris, mai ales ca inca nu poate vorbi. Temele trebuie sa le arate doctoritei la intoarcere.

2014 ianuarie

Ultimele etape de recuperare, Petru le-a facut in policlinica. A avut un progres bun, a reusit sa faca pasi fara baston, mana dreapta e mult mai sigura, scrisul parca mai inteligibil, doar vorbitul destul de greoi. Asa ca primit inca o tema: sa citeasca cu voce tare. Niciodata nu pleaca de la control fara o tema. A trecut de la Abecedar la carti cu povesti scurte, o poveste citita de doua-trei ori pe zi pana devine cursiva.

Au trecut mai multe luni, timp in care Petru a fost un elev silitor, temele au fost facute mereu si controlate.

Martie 2015

Petru se hotareste sa vina la un control de rutina, nu mai trecuse pe la recuperare de ceva timp, se simtea in siguranta, folosea si mana dreapta, asa ca vrea sa ajunga sa il vada doctorita lui. Isi lua tratamentul prescris, dar nu mai venise la policlinica de teama sa nu primeasca alte teme, reguli, etc.

• Bu-na zi-ua doam-na doc-tor, reuseste sa spuna Petru, a muncit mult pana sa rosteasca o propozitie, ma mai ti-ne-ti min-te?
• Sigur, ati scris caiete intregi si ati citit mult pana sa reusiti sa vorbiti din nou. Dar este bine asa, nu?
• Da, es-te bine. U-ne-ori vor-besc si mai re-pede, dar a-cum am e-mo-tii. Mai pri-mesc te-me?
• Da, sa vorbiti cat mai mult, sa ne povestiti cum ati muncit pana acum. Felicitari!

Concluzii

Recuperarea neurologica este un proces indelungat, iar recastigarea tulburarilor de vorbire este mult mai dificila si greoaie, impune o colaborare stransa intre pacient, medic logoped.  Presupune rabdare, timp si perseverenta de luni sau chiar ani. Recuperarea afaziei este o poveste care se scrie in trei, iar pacientul este un pion care ajunge rege la final.