Sebastian…

Sebastian era un adolescent rebel. De fapt, adolescenta era cam trecuta. Se pregatea sa devina un tanar care inca nu stabilise ce traseu va urma in viata. Nu ii placea sa asculte de parinti si nici nu se prea agita cu invatatul.

Mama lui incerca sa ii fie cat mai apropiata, dar el nu parea sa auda strigatul ei. Isi facuse un grup de prieteni de o moralitate indoielnica.  Ajungea tarziu acasa si nu ii placea sa dea explicatii despre locurile pe care le frecventa.

A venit si ziua bacalaureatului, iar Sebastian nu prea era pregatit. De fapt acest lucru s-a observat si in notele obtinute. Din fericire a reusit sa treaca bac-ul. Dar nu avea nici un gand sa urmeze o facultate.

Zilele treceau si el pierdea timp in care ar fi putut realiza ceva important. Incerca sa citeasca, dar „gasca” lui era mult mai importanta. Incepusera sa faca un plan de imbogatire prin acte frauduloase si periculoase. Familia lui simtise deja ca este pe un teren alunecos si incerca sa il aduca totusi pe drumul drept. Sebastian nici nu voia sa auda, lipsea zile in sir de acasa, venea beat, murdar, vorbea urat, poate consuma si alte substante, dar nimeni nu stia nimic.

Intr-una din zile mama lui Sebastian a primit un telefon de la Politie sa vina si sa il identifice, era vorba de un tanar recalcitrant si necooperant. A venit intr-un suflet, nici nu l-a recunoscut, asa era de schimbat. L-a luat acasa si a incercat in urmatoarele zile sa il schimbe. Parea ca are succes, dar dupa o luna, Sebastian a disparut din nou. Venea rar si vorbea putin, se purta tot mai urat cu cei din casa.

La cateva saptamani mama lui a primit din nou un telefon de la Politie, dar de aceasta data Sebastian avusese un accident urat, avea un traumatism la cap, sever, nu putea fi operat, era in coma, condusese dupa ce consumase mult alcool. Situatia lui era critica si grava.

Au urmat saptamani de calvar pentru parintii lui, nu se stia daca isi va reveni, daca va reusi sa mai fie cel care fusese inainte. Acum erau hotarati sa nu il mai lase singur deloc.

Au trecut saptamani la rand, parea ca are semne de revenire, apoi recadea in intunericul comei, iar momente de agitatie cu limbaj frivol, care nu il caracterizase niciodata, nici in momentele cele mai rele.

Apoi incet a aparut o lumina cu momente de revenire tot mai dese, Sebastian parea ca nu cunoaste pe nimeni, nu stia nimic din ce se intamplase, dar era tot agitat si violent verbal.

Timp de un an a fost in mai multe spitale, neurochirurgie, recuperare, unde se incercasera mai multe metode de a-l linisti. Dupa acest an greu era in sfarsit o speranta ca agitatia lui incepe sa scada, ca revine putin la normal. Abia acum are primele amintiri cu locul unde se afla si afla ce i s-a intamplat.

Sebastian a inceput un lung drum de recuperare cu internari si continuari de tratament la policlinica, unde era adus de familie. A fost un alt an greu si in care Sebastian incepea sa isi aduca aminte de el, ce prieteni avea.

Da, acesti prieteni, prieteni de cartier, au continuat sa il viziteze, sa il tina la curent cu aventurile lor, cu viata lor care parea atat de interesanta si antrenanta. Il asteptau.

Si totul a curs pana intr-o zi cand Sebastian a urmarit un film spaniol, cand a avut prima revelatie… Sebastian stia limba spaniola la perfectie. La Perfectie! Incredibil, nu urmase nici un curs de spaniola, ii placea Spania, si-ar fi dorit sa o cunoasca, sa traiasca acolo, dar… Iar acum stia aceasta limba, Perfect!

Asa a inceput noua viata a lui Sebastian, cu un sindrom post traumatic si dezvoltarea abilitatii lingvistice pentru limba spaniola.

Si-a chemat prietenii si le-a comunicat ca el s-a apucat de invatat si s-a inscris la Drept. Au ras de el, cum adica la Drept, el care avea o „Gasca” de condus, ei cui ramaneau? Dar Sebastian nu a cedat, a venit mereu la tratament, a mers la facultate si a terminat facultatea de Drept.

Anii au trecut, dar Sebastian revine mereu la recuperare desi acum este bine, e avocat, chiar mai mult, are o colaborare cu un Barou important din Spania, e apreciat pentru facilitatea de a intelege toate nuantele de limbaj in spaniola.

Sebastian a platit un pret scump pentru a intelege cat de important este sa pretuim ceea ce avem si cat de important este sa devenim corecti. Acum prietenii lui de alta data, il evita, nu pot crede ca e adevarat, asa cum poate si el se mira. Mai iese cu ei uneori la o cafea, pentru ca bere sau alt tip de alcool Sebastian nu a mai incercat de atunci.

Explicatii:

Sindromul posttraumatic cerebral este extrem de agresiv sub aspect al edemului cerebral, fara a fi necesara o hemoragie masiva. Statusul de agitatie psihomotorie poate dura luni de zile, cu raspuns redus la medicatia sedativa. Mai mult, se poate prelungi starea de agitatie si violenta. Sindromul de agitatie se sterge complet in timp, iar daca functiile cerebrale nu au fost sever afectate, de cele mai multe ori revenirea e spectaculoasa si completa. Exista citat in literatura medicala sindromul posttraumatic cerebral de a vorbi cursiv o limba straina necunoscuta dupa traumatism cerebral. Nu se cunoaste mecanismul, sunt cazuri putine, dar confirmate medical. Acesta este si cazul lui Sebastian, care acum e un barbat in toata firea cu responsabilitati si cu o istorie fascinanta.