O poveste despre o geanta…

E o dimineata insorita de primavara. Una din putinele din acest an. Pana acum vremea fusese destul de dificila, cam prea racoare dimineata, iar peste zi mereu adia un vant rece, uneori chiar si cativa stropi de ploaie.

Dar dimineata asta parea altfel, soarele juca in fereastra, lucru care o bucura pe Paula. Poate va reusi sa mearga la serviciu pe jos.

Avusese un accident vascular in urma cu doi ani, cand trecuse printr-o mare cumpana. Totul o luase prin surprindere. Avea o viata plina, un serviciu solicitant, mereu ocupata si prinsa in cate un proiect sau lucrare. Desi aparent era munca de birou si de organizare a personalului, nu se linistea nici cand ajungea acasa.

Viata ei se schimbase radical de cand trecuse prin acest eveniment. Chiar a fost pensionata un an. De cateva luni se intorsese la servici. Dar acum era la alt departament, iar activitatea ei avea program redus.

Familia a sustinut-o foarte mult in perioada de recuperare. Accidentul vascular nu a fost masiv, doar o usoara reducere de miscare in mana si piciorul stang. Debutase totul rapid si se speriase. Dar lucrurile au evoluat bine. A stat acasa pana s-a refacut complet.

Mereu cei din casa ii spusesera ca si ei au nevoie de ea, nu doar cei de la serviciu. Paula era insa prea dedicata activitatilor ei, si pentru ca mereu a gasit intelegere acasa, uneori exagera, iar acest uneori incepuse sa devina prea des.

Viata insa nu te lasa sa faci greseli mereu, iti mai trimite si cate o atentionare. Asa se intamplase si in cazul Paulei. De data asta Paula a inteles ca lucrurile trebuie schimbate, altfel e posibil ca a doua atentionare sa nu existe. Iar ea era inca tanara, avea doar 49 de ani.

A fost riguroasa cu tot ceea ce trebuia sa faca, a venit mereu la control si la medicul neurolog si la cel de recuperare. Si uite ca lucrurile au fost tot mai bune.

Astazi e o zi cu soare, motiv pentru care Paula a decis sa mearga pe jos la serviciu. Nu era departe, iar drumul destul de simplu. Si-a pregatit geanta de serviciu si a plecat. Avea la ea tot ce era necesar, isi luase si un laptop mic in care avea pregatite toate documentele pentru activitatea de azi.

Asa ca a pornit in ritm usor alert spre institutia unde lucra. Era bucuroasa de decizia ei. Chiar a mai slabit putin ritmul pentru a se bucura de aerul diminetii. A ajuns destul de bine la birou, a mers cam 40 de minute. Dar se simtea in forma.

La pranz va pleca din nou pe jos daca vremea se va mentine tot frumoasa.

La birou a avut activitate obisnuita, nimic special, colegii se purtau frumos cu ea si o menajau, doar stiau prin ce a trecut si voiau sa o pastreze cu ei in continuare.

Nici nu si-a dat seama cand a trecut timpul si s-a facut vremea de plecare. Paula si-a pregatit din nou geanta cu care venise si-a luat la revedere si a plecat voioasa spre casa.

A ajuns destul de repede, a grabit putin pasul, simtea geanta cam prea grea, ceea ce era adevarat. Parca dimineata nu i se paruse chiar asa. Dar acum poate ca fiind si dupa serviciu, obosise putin si din cauza asta.

Nu a bagat in seama si s- a apucat de lucruri obisnuite in casa, fara sa faca vreun efort. Oricum sotul ei avea grija sa trimita mereu pe cineva sa o ajute si sa nu stea singura pana ajungea si el la serviciu. Astazi era randul unei verisoare mai mari decat ei si care se intelegea bine cu Paula. Timpul a zburat si cand au venit si copii de la facultate, deja soarele se pregatea de somn.

Ziua trecuse repede si frumos. Paula tot resimtea o durere in umarul stang. Era mana cu care dusese geanta de serviciu. Dar se gandea ca pana maine va fi ca noua.

Dimineata venise pe furis tot cu soarele in geam, Paula zambea si incercase sa se intinda ca dupa un somn bun. Dar… umarul stang o durea cumplit la miscare. Ce sa faca?

A incercat sa se dea usor din pat, dar nimic, durerea era tot acolo. Nu putea nici sa se imbrace. A trebuit sa renunte si sa il cheme pe sotul ei, care s-a speriat si nu a lasat-o sa mai mearga la serviciu. Au plecat la medicul de familie care i-a indrumat din nou la recuperare.

Au mers ca de obicei la policlinica, iar doctorita i-a spus ca are o afectare a umarului datorita unui efort cu care nu era obisnuita. Ceea ce se si intamplase. Cu o zi inainte Paula dusese geanta de serviciu in mana stanga, lucru pe care nu il mai facuse de mult, iar acum trebuia sa se refaca. Nu era ceva grav, dar tot pe partea stanga avusese si deficitul motor si isi amintea ca si atunci o duruse umarul.

De fapt ei ii fusese frica acum sa nu se fi repetat un mic accident. Dar rasuflase linistita cand doctorita i-a spus ca era doar din cauza gentii grele pe care o dusese tot cu mana care mai avusese ceva asemanator si inainte.

A urmat cateva zile tratament si unele proceduri de fizioterapie, un program de kinetoterapie si totul s-a rezolvat. Acum era ca noua. Dar invatase ca daca va mai merge pe jos la lucru, o va face cu o geanta mai mica, mai usoara si purtata obligatoriu in mana care nu avusese probleme.

Explicatii:

Pacientul cu accident vascular poate dezvolta o patologie dureroasa a umarului de partea hemiparezei, explicata prin modificarea biomecanicii locale si a lipsei de mobilitate adecvata. Este si cazul pacientei prezentate. La acest fapt a concurat si efortul sustinut fara o pregatire prealabila a umarului solicitat, ceea ce a determinat ca pacienta sa dezvolte un sindrom dureros al umarului, aspect intalnit frecvent. Din fericire este o patologie fara riscuri majore, destul de invalidanta in puseul dureros, dar urmand un tratament prompt si corect, refacerea este completa si rapida. Din pacate realitatea ne arata ca geanta unei femei reprezinta un adevarat bagaj de voiaj, de unde nu lipseste aproape nimic, ceea ce face ca purtarea ei sa devina un factor de stres pentru umar.