Abordari terapeutice ale mersului in AVC
In lipsa unei bune coordonari a miscarilor voluntare si a problemelor de echilibru, mersul hemiplegicului este, de regula, unul incet, caracterizat ca asimetric, si genunchiul este rigid in timpul fazei de balans a ciclului de mers. Acest tipar al mersului hemiplegic face dificila adaptarea la suprafete denivelate.
Problema esentiala a mersului hemiplegic este sincronizarea anormala dintre contractia si relaxarea musculara din timpul ciclului de mers. Un sistem obisnuit de antrenare a mersului, existent acum in numeroase clinici de fizioterapie este sistemul de antrenament cu banda de alergat, cu sutinere partiala sau totala a greutatii corpului.
Este utilizata o banda de alergat standard si un sistem de cabluri cu contagreutati suspendate, dotat cu un ham asemanator celor folosite in alpinism. Pacientii cu hemiplegie post AVC sunt asezati in ham si mentinuti suspendati in timp ce stau in ortostatism pe banda de alergat.
Sistemul de contragreutati poate descarca pana la 40% din greutatea pacientului. S-ar putea sa fie nevoie de un terapeut care sa sustina membrul cu deficit sa avanseze pe durata ciclului de mers, si un doilea terpeut sa stea in spatele pcientului pentru a asigura sustinera pelvisului, si a evita balansul lateral pe banda. Pe masura ce functia de mers se imbunatateste, asistenta fizica a terapeutilor se poate reduce, odata cu reducerea progresiva a sustinerii greutatii, si cresterea vitezei benzii de alergat.
