Apneea obstructiva in somn (AOS) si AVC
Apneea obstructiva in somn (AOS) este definita ca fiind prezenta unor episoade de apnee ce persista mai mult de 10 secunde, conducand in cele din urma la scaderea nivelului de saturatie in oxigen a sangelui. Diagnosticul este confirmat de testul de polisomnografie care indica 5 sau mai multe episoade de apnee sau de hipopnee pe ora, alaturi de simptome de somnolenta pe parcursul zilei. Este deseori insotita de sforait zgomotos, trezire frecventa din somn, confuzie, iritabiitate si dureri de cap.
Exista dovezi numeroase privind o legatura cauzala intre AOS si AVC.
Mecanismul prin care se realizeaza aceasta este unul multifactorial ducand in final la scaderea fluxului sanguin spre creier, tensiune arteriala sistemica ridicata si capacitate redusa a creierului de a modula aceste mdificari.
AVC-ul insusi poate contribui la prezenta apneei in somn. Mai multe studii indica existenta unei prevalente ridicate de aproximativ 75% a apneei in somn imediat dupa AVC, cel mai mare risc prezentandu-l pacientii care au simptome accentuate de somnolenta, obezitate si o varsta mai avansata.
Alte studii sugereaza ca AOS reduce motivatia, scade capacitatea cognitiva si creste riscul de AVC recurent si de deces la pacientii post-AVC. Alti cercetatori au raportat o rata a supravietuirii si rezultate slabe ale reabilitarii.
Baza tratamentului in AOS consta in mentinera unei presiuni pozitive permanente in caile respiratorii, scaderea in greutate, antrenamentul prin exercitii cu solicitare redusa, utilizarea de dispozitive bucale, evitarea substantelor cu efect depresant asupra SNC.
