Poveste… de inima
Magda era o femeie inca puternica la 52 de ani Avusese un accident vascular in urma cu un an dar trecuse cu bine peste acest episod.
Magda era o femeie inca puternica la 52 de ani Avusese un accident vascular in urma cu un an dar trecuse cu bine peste acest episod.
Costea nu era de prin locurile noastre. Venise in tara noastra cand avea 7 ani. Inca isi mai aminteste cum mergea pe campuri si il lua tatal lui pe cal, ii placeau foarte mult caii, chiar si acum.
Sidonia era o femeie miniona, cocheta. Tot timpul a fost ingrijita si aranjata. Acum statea ghemuita intr-un fotoliu si savura o ceasca de ceai cald, din plantele culese chiar de ea, din gradina ei.
Petre era un om batran si simplu de la tara pentru care munca fusese modul de supravietuire. Fusese casatorit, dar sotia murise de cativa ani buni.
– Bunicule, mai spune-mi o data povestea cu pisicile albe!
– Hai, vino sa te asezi langa mine si am sa-ti citesc povestea: A fost odata, demult, in Birmania, un calugar batran care avea 99 de pisici albe. Le iubea foarte mult, iar ele il urmau peste tot. Intr-o zi a venit un hot care voia sa fure avutiile bisericii unde traia calugarul. Pisicile au simtit ca se intampla ceva si au fugit repede la calugarul cel batran. Dar omul cel rau a venit si l-a injunghiat, apoi a furat tot ce a gasit si a fugit. Pisicile albe au venit langa calugar si au stat langa el, pana….
Cald, foarte cald. De mult nu mai fusese asa o arsita in sat. Marin incerca sa repare remorca de la tractor, se rupsese o latura si trebuia sa ajunga la camp sa incarce restul de faneata.
Iulia avea doar 38 de ani si era in plina activitate, se pregatea de un proiect important, care ii ocupa aproape tot timpul.
Andreea era o femeie tanara, implinise de curand 28 de ani, era grefier la judecatorie. Avea mult de lucru in fiecare zi, trebuia mereu sa fie atenta sa nu greseasca ceva. Mainile erau foarte importante pentru ea. Muncea mult si se simtea obosita. Pentru asta incepuse sa bea cam multa cafea. Si asta zilnic. Seara se intalnea cu prietenii si uneori mai statea pana tarziu.
Luca era avocat intr-un oras mare. Lucra in avocatura de multi ani, dar avea o suferinta sufleteasca, baiatul lui, care nu i-a urmat cariera si s-a facut inginer. Acum avea o intreprindere a lui si ii mergea bine, dar Luca tot a pastrat regretul ca fiul lui nu l-a urmat. Era bunic, avea doi nepotei frumosi si cuminti, ar fi putut sa stea mai mult cu ei, dar Luca desi avea 67 de ani, nu voia sa renunte la munca. Mereu mai gasea o provocare, era angrenat in diverse procese, doar asta era viata lui.
O adusesera intr-un fotoliu rulant, desi incepuse sa mearga cu baston, dar ca sa nu oboseasca, mai bine sa stea in scaun. Locuiau aproape de biserica, era o biserica mica, de cartier, unde veneau mai mult cei care locuiau in zona.