Mama Floarea si un colt de rai…
Mama Floarea locuia intr-un colt de rai, intr-un satuc de munte langa Sambata de Sus. Acolo isi traise aproape toata viata, rar plecase de acasa.
Munca de la tara nu prea ii dadea timp de plimbare, doar cand i-a nascut fata a plecat cateva luni la ea, sa o ajute cu cel mic. De atunci au trecut ani, cel mic era si el mare, terminase deja facultatea. Dar Mama Floarea tot acasa era sa isi astepte copiii cu de toate pregatite.
Doar ca anul aceasta, in iarna, lucrurile nu au fost la fel ca alta data. Intr-una din zile Mama Floarea se trezise greu, si cu partea dreapta amortita. A incercat sa se ridice din pat, dar a vazut ca nu e in stare. Atunci a inteles ca lucrurile sunt destul de grave. Desi era o femeie simpla de la tara, obisnuia sa citeasca reviste si sa asculte anumite emisiuni la televizor, asa ca s-a gandit ar putea fi chiar un accident vascular. Stia ca e important sa ajunga repede la spital. Sotul era trezit de mult, cu treburi prin ograda. Dar ea nu se putea ridica sa il strige, asa ca a luat telefonul si a sunat-o pe fiica ei, doar ca nu reusea sa vorbeasca. A inteles ca situatia e chiar mai grava. Si fiica ei si-a dat seama ca s-a intamplat ceva cu Mama Floarea. A chemat imediat salvarea si a trimis-o la ea, apoi a plecat spre casa parinteasca. Nu locuia departe, se mutase in Fagaras, ajungea in jumatate de ora.
Cand ajunsese, Mama Floarea deja era trimisa la spital, unde s-a constat ca facuse un accident vascular minor, inca reusea sa miste mana si piciorul drept, doar ca nu mai avea suficienta forta in ele. Vorbitul era mult mai afectat. Nu a stat foarte mult in spital, vreo 10 zile, apoi a fost trimisa acasa. S-a bucurat mult ca revenise la cuibul ei. Acolo se simtea ea cu adevarat in siguranta, aparata de tot ce era rau in lume.
Totusi la o luna de la externare, familia a insistat sa meaga si la recuperare. Si Mama Floarea i-a ascultat, desi acum era deja bine, doar vorbitul ramasese singura problema. Doctorul de la spital i-a spus ca e foarte bine, iar la externare i-a recomadat sa incerce sa vorbeasca cuvinte usoare, simple. Sa isi faca un program zilnic si sa exerseze.
La cateva luni de accident, dupa ce isi respectase programul cu mare atentie, asa cum stiu oamenii simpli de la tara sa respecte tot ce ii spune doctorul, reusise sa pronunte cuvinte simple si necesare pentru ea.
Vara o gasise pe Mama Floarea in coltul ei de rai, acasa, la Sambata, unde se mutase de ceva timp si fiica ei sa o ajute. Ii amenajase un sezlong, de unde putea urmari tot ce se petrece in jurul ei. Se vedea pe chipul ei liniste si impacare, putea sa se miste linistita, sa faca lucruri usoare.
Noaptea se asternea peste coltul de rai, acolo unde si stelele priveau mirate la cat de frumos este totul. Mama Floarea pregateste incet masa de seara. Simte ca daca n-ar fi fost inteleasa si adusa acasa, nu ar fi reusit sa se refaca repede, mai intai cu miscarea, apoi cu vorbitul. Eh, acolo mai e de lucru, dar stie ca linistea de aici o va ajuta sa poata merge mai departe, pana cand si ea va privi frumos…dintre stele…Mama Floarea.
Explicatii:
Desi aparent pare o descriere simpla a unei paciente din mediul rural, cu activitati casnice, este important de remarcat acceptarea bolii si respectarea indicatiilor medicale. La acestea se adauga impacarea si linistea sufleteasca a reintoarcerii in mediul de acasa, unde pacienta este inteleasa de familie si ajutata. Suportul familiei este foarte important in traversarea perioadei dificile de recupeare, la fel si adaptarea domiciliului la deficitele restante.
Cu atat mai mult, “coltul de rai” este acasa, iar activitatea in aer liber cand este posbila, dovedeste ca acesti pacienti nu trebuie imobilizati in pat sau intr-un fotoliu in casa. Familia trebuie sa inteleaga ca spitalizarea prelungita nu este in avantajul pacientului, care are nevoie de confortul personal de acasa pentru a-si reveni si evolua favorabil.
