Poveste… de inima

Magda era o femeie inca puternica la 52 de ani Avusese un accident vascular in urma cu un an dar trecuse cu bine peste acest episod.

Se recuperase bine, doar mana stanga o misca cu usoara dificultate, reusea insa sa fie independenta. Fusese asistenta medicala, lucrase la un cabinet de medicina de familie. Acum era pensionata medical si ar fi vrut sa se intoarca la serviciu. Inca nu spusese nimic acasa, asa ca se hotarase se vorbeasca cu doctorita la care lucrase sa inceapa demersurile de reangajare.

Magda a reusit sa obtina aprobarea doctoritei de la neurologie si de la recuperare sa reinceapa serviciul, dar cu jumatate de norma. Ceea ce era mai mult decat sperase.

Venise si ziua in care incepea din nou munca. Era mai greu decat crezuse. Reacomodarea nu era chiar usoara dupa o perioada de pauza de un an.

Primele luni de munca trecusera si Magda reincepuse sa isi intre in ritm. Veneau sarbatorile de iarna cu cateva zile libere, iar ea incepea sa simta din nou bucuria unei zile libere. Intrase acum in febra pregatirilor de sarbatori, aproape uitase ca avusese un accident vascular. Isi lua medicatia cu atentie, voia sa fie un model si pentru pacienti.

De un singur lucru nu avusese grija Magda, de frig. Frigul nu este prietenul pacientului cu accident vascular. Pe langa faptul ca isi misca mai greu mana si piciorul stang care erau usor mai greoaie, mai simtea uneori si o usoara jena in piept, dar nu ii dadea prea multa importanta, mai ales ca nu dura mult.

Asa au trecut cu putina oboseala si sarbatorile de iarna, iar Magda isi reincepuse activitatea. Voia sa mearga pe jos, sa nu ii lipseasca miscarea. Doar ca frigul devenise ger, se imbraca bine, mergea distante mai mici, dar nu avea de gand sa renunte.

A simtit ca respira mai greu si ca parca lipsa de aer o deranjeaza. A spus ca mai sta o zi doua si daca tot asa va simti se va duce la medicul neurolog. Nu spusese nimic nici la serviciu de teama sa nu fie nevoita sa renunte. Asa ca si-a continuat munca.

Era o zi de vineri cand a simtit ca nu e ceva normal cu respiratia, ca lipsa de aer e mai mare ca de obicei, plus ca simtea o apasare in piept. S-a imbracat si a plecat spre serviciu cu taxiul ca nu avea curajul sa mearga pe jos, simtea ca ceva nu era in regula. Ajunsa la cabinet, doctorita i-a facut de urgenta o electrocardiograma. Apoi a chemat de imediat ambulanta. Magda facuse un infarct miocardic.

A fost internata cateva zile la cardiologie, apoi transportata la Bucuresti unde s-a intervenit si s-a aplicat un stent pe una din arterele inimii. Nu a fost speriata, doar nedumerita ca nu se gandise din timp. Nu se stia cardiaca.

Magda s-a reintors acasa refacuta, a urmat o etapa de recuperare cu acomodare la efort si precizarea de a se feri de frig, dar iarna era deja la final.

Sase luni, cat a durat perioada de refacere, Magda a venit mereu la recuperare, a invatat mai multe tipuri de programe de adaptare la efort, si mai mult a invatat cum sa isi dozeze efortul. Acum stia ca nu trebuie sa mai forteze lucrurile. A revenit la serviciu, dar cu mult mai multa atentie, si fara eforturi inutile.

Explicatie:

Accidentul vascular, indiferent ca este ischemic sau hemoragic, este consecinta unor alte modificari patologice vasculare si/sau cardiace. Pacienta prezenta o cardiopatie ischemica, o forma moderata, asimptomatica. Expunerea la frig determina vasoconstrictie a vaselor coronariene si creste riscul evenimentelor cardiace acute. Orice pacient cu un accident vascular, chiar daca e foarte bine recuperat, prezinta un risc mai mare de producere a unei patologii cardiace acute. Pe fondul unor modificari preexistente frigul a accentuat gradul de ischemie coronariana si a accelerat producerea infarctului de miocard.